alergand dupa iluzii
innotand in mari confuzii
…s-a facut de-odata ziua
iubind naiv ca un copil
cu-n sentiment de pai fragil
… s-a facut de-odata ziua
si ziua asta o sa-mi fie
sfarsitul de copilarie
… buna dimineata… mie :))
ne gem stramosii in pamant
c-ai lor urmasi netrebnici sunt
ce bine ne-ar mai fi in tara
de-ar fi sa-nvie dacii … iara…
prietenii sterile intre oameni … mai degraba ne iubesc animalele decat noi intre noi
sa nu credeti desarte ca prin puterile voastre veti invia indiferent ce va vor spune fariseii cu fete zambitoare si „luminoase”… numai Iisus va poate invia prin insasi invierea Sa … lasati-va deci in voia Sa si veti invia negresit …
noi suntem fiii lui Dumnezeu … dar doar prin credinta in Iisus Hristos!
deci credeti in El de vreti a va mantui si invia si intra in imparatia Sa!
… deseori veti auzi de la oraseni cuvinte de genul „e de la tara” … sa nu plecati capul si nici privirea nici o clipa in fata lor … ei nu au zambit stancilor in fiecare dimineata, ei nu au vorbit cu pamantul in fiecare zi, ei nu au ascultat povestile vantului printre frunzele copacului din fata casei … ei nu stiu cat de minunat e sa fii de la tara …
e o prietenie tainica ce doar unii o simt …
… azi, frunza de stejar mi-a soptit: si eu te iubesc …
nu-i nimic bun in lume, Doamne, doar desertaciune si pacat
nu-i lumea decat calea crucii dar de la lume mai nimic de invatat
literoterapia 